Sorockul

Nu rockul - de fapt, nici nu poți să separi ceva dintr-un întreg numit, în cheia universală, muzică. Nu un anumit gen muzical te îndepărtează de groove-ul gândirii magice sau de stelele fixe ale moralei, ci indiferența, izolarea și cochilizarea bezmetică a unora care ar trebui, mai întâi de toate, să aibă rolul de paznici ai societății. Din cauza micimii, a îmbulzelii indigeste la ospețele succesului, precum și din cauza unei inculturi (cum altfel decât insalubre) sunt acum toate aceste nemulțumiri.

În ultimele zile văd tot mai multe postări și articole care susțin agresivitatea contrastului dintre rock și biserică. Se desfășoară, pe fundalul mural-virtual, două monoloage dramatice vizând ba devierile cu halou artistic, ba derapajele din zona mundană a bisericii. Unii, neînțelegând focalizarea pe excepții, cad în eroarea generalizării și aduc în față maladii inepuizabile, care instigă la lipsa de empatie și la ură. O consecință este distribuția rockului și a bisericii în filmul unui conflict fără rezolvare. Iar acest spațiu bipolar devine totodată pretext pentru ura veche și agitatoare – ba a oponenților religiei ortodoxe, ba a oponenților unui anumit ”fel” de muzică, fără vreo miză judicioasă sau vreo legătură coerentă cu evenimentele din prezentul-colectiv.

Sunt și destui alții, din fericire, cu un ambitus ce le permite modulații ample și echilibrate, care nu plonjează în capcana extremelor sau în cea a opoziției pozitiv-malefic, folosită în exces zilele astea.

Însă cel mai important e că, în aerul concret de afară, sunt cercetate chirurgical organele bolnave ale acestei țări – unora li s-a împlinit sorockul, fiind extirpate și înlocuite, deocamdată(!),  cu suratele lor mai mult sau mai puțin (ne)funcționale.

E încă o mare confuzie. Dar melodia anticorupție fredonată de zecile de mii de oameni care nu vor/vrem să se resemneze/ne resemnăm dezaprobă, pe ritmul unui toboșar iscusit, zgomotul catastrofal care ne conduce de atâta timp.

(Printre multe alte forțe care s-au armonizat zilele astea pe claviatura socială a fost și forța mobilizatoare a muzicii).